The Pain Puzzle

As a 15 year old, my life wasn't how you expect a normal teenager's life would be. I was suffering in silence. I was bullied at the age of 11 and I cut myself for the first time. The first time I did, I pretended nothing happened and moved on. As I transitioned into high school, I started to feel sad and I pushed everyone around me away. I started to feel anxious in public. I would have panic attacks as I entered the school building. I had no idea about what to do and where to go. I just stayed home because I was just scared to be at school. I would just cut myself everyday, that was the only coping mechanism I could think of.

After getting tired of suffering this way I was like I need to get out of this so I decided to go to my guidance councilor. I was really scared but in the end it was worth it. I told her and she decided to send me to alternative school where I would not be really anxious because of the small setting and close relationships with teachers. I went in there and everything just got better. I found myself a therapist in the community and I decided to open up and tell her and she helped me by finding different coping strategies. For me it was holding ice cubes and using a red marker.

Everything just started to get better eventually, I found friends, I started to do better in school, I started doing drama at the local theater and I started volunteering for my local MPP. There are still times to this day where I feel sad but now I know how to cope and the people I can go to. All it took was reaching out.

By Florence on Jul 12, 2013

www.mindyourmind.ca

Tipuri de tulburari de alimentatie

Tulburarile de alimentatie ca anorexia, pica sau bulimia, sunt destul de cunoscute, dar acestea nu sunt singurele legate de mancare sau greutate. Potrivit Listverse preluat de ziare.com, iata cateva astfel de probleme, printre care si cele enumerate mai sus.

1. Ortorexia Aceasta afectiune este caracterizata prin obsesia mancatului sanatos, putand fi confundata cu anorexia. Anorexicii sunt obsedati insa de scaderea in greutate, chiar si daca sunt deja foarte slabi, in timp ce persoanele care sufera de ortorexie simt nevoia de a manca numai alimente sanatoase sau “pure”.

 2. Sindromul Prader-Willi Sindromul Prader-Willi este cauzat de un defect cromozomial. Nu este ereditar si afecteaza ambele sexe si toate rasele. Acesta provoaca o pofta de mancare de nestavilit si, in plus, poate genera si probleme ca deficiente la nivelul abilitatilor motorii, crestere incompleta sau retard mintal. Daca este lasata nesupravegheata, o persoana care sufera de aceasta boala poate manca pana moare. Tratamentul include hormoni de crestere si o alimentatie cu numar limitat de calorii, care trebuie neaparat respectata.

 3. Pica Boala pica este atat o tulburare de alimentatie, cat si o problema care tine de psihiatrie, oamenii care sufera de aceasta simtind nevoia de a manca si ceva ce nu intra in categoria alimentelor, de la mucuri de tigara la vopsea. Suferinzii se pot imbolnavi usor sau chiar muri daca mananca ceva otravitor ori obiecte ascutite.

 4. Bigorexia Adesea considerata a fi opusul anorexiei, bigorexia este singura tulburare din aceasta lista care afecteaza mai multi barbati decat femei. Cei care sufera de aceasta afectiune se antreneaza intensiv, iau suplimente si isi restrictioneaza alimentatia, toate pentru a arata cat mai bine. Insa, oricat de mari ar fi muschii lor si oricat de bine structurat si definit ar fi corpul lor, bigorexicii se simt intotdeauna timizi sau chiar umiliti in a-si arata corpul, considerand mereu ca nu arata suficient de bine.

5. Tulburarea mancatului compulsiv Despre aceasta se crede ca este cea mai comuna tulburare legata de alimentatie, fiind diferita de bulimie. Suferinzii mananca in exces si se simt rusinati de corpurile lor si de obiceiurile lor privitoare la hrana. 6. Sindromul mancatului pe timpul noptii Persoanele care sufera de acest sindrom sunt de regula obeze sau au o obezitate morbida. Dimineata si pe timpul zilei nu mananca mare lucru, iar noaptea consuma peste jumatate din caloriile zilnice. Au adesea insomnii si se trezesc din somn pentru a-si face diverse pofte alimentare.

7. Tulburarea dismorfica corporala Cei care sufera de tulburarea dismorfica corporala sunt convinsi ca au multe defecte, simtindu-se urati in general, grasi, cu un miros urat, cu dinti urati si altele. Cand unul dintre acestia se uita in oglinda vede pur si simplu cu totul altceva decat vad cei din jur. 8. Bulimia nervoasa Bulimia este caracterizata prin alternarea mancatului in exces cu incercarea de a scapa de alimentele ingerate. Iar in acest scop bulimicii nu doar isi induc senzatia de voma, ci se folosesc si de diuretice sau chiar de clisme. Acestia sunt constienti de faptul ca au un comportament anormal, dar sunt in stare sa faca aproape orice pentru a-l ascunde. 9. Anorexia nervoasa Aceasta boala a inceput sa afecteze tinere cu varste din ce in ce mai fragede, existand cazuri si de fete de 8 ani care au fost spitalizate din cauza anorexiei nervoase. Potrivit cercetarilor realizate prin scanari ale creierelor, persoanele in cauza au asa o aversiune fata de mancare incat ajung sa simta o dependenta fata de foame la fel de mare cu cea pe care o simt dependentii de alcool sau droguri fata de obiectele viciului. Daca reusesc sa se trateze, boala poate reveni chiar si dupa ani de pauza.

Sursa articol : http://www.2012en.ro/2012/06/tipuri-de-tulburari-de-alimentatie/ | Magazin Cultural Ştiinţific

Ciudate boli mintale

Ciudate boli mintale

Sunt afecţiuni precum depresia sau schizofrenia, de care am auzit cu totii, însă există multe alte tulburări psihice extrem de ciudate, scrie Antena3.ro, citand un articol din  Daily Revelry.

Iată cele mai ciudate 5 boli psihice, cu cele mai bizare manifestări:

1. Sindromul Cotard (sindromul cadavrului ambulant) este una dintre cele 5 boli. Este o afecţiune psihică ce-l face pe bolnav să creadă că este mort, că se află în descompunere sau că şi-a pierdut anumite organe interne. În unele cazuri, bolnavii cred că nici nu există. Pacienţii cu Sindromul Cotard suferă de o deconectare între două zone ale creierului. Această afecţiune este, practic, o urmare a unor leziuni cerebrale sau a unor boli psihice.

2. Sinestezia este o amestecare a simţurilor. Cei care suferă de această afecţiune asociază un stimul cu alte simţuri care nu au legătură. Astfel, pacienţii aud culori, simt sunete sau gustă forme. De exemplu, ei descriu nota fa ca având culoarea roşie. Există numeroase tipuri de sinestezie, în care sunt amestecate văzul cu gustul, auzul şi alte elemente senzoriale. Boala este genetică şi uneori, inofensivă.

 3. Psihoza Windigo este o tulburare care-i face pe bolnavi să-şi dorească să mănânce carne de om. Cum era de aşteptat, la aceasta se adaugă teama de a nu deveni canibal.

 4. Sindromul Capgras – o stare mentală în care bolnavul crede că un membru al familiei sale a fost schimbat cu un impostor identic. Persoana care suferă de această boala poate continua să trăiască cu “impostorul” sau îl poate ataca violent. Unele persoane care manifestă boala Capgras pot avea dificultăţi în percepţia corectă asupra propriei persoane.

 5. Sindromul mâinii străine. Victima simte că nu îşi poate controla una dintre mâini. Mâna se mişcă involuntar, fără ca bolnavul să fie conştient. Cazurile extreme pot include îndesarea involuntară de mâncare în gură. În unele cazuri, pacientul ajunge chiar să se lupte cu mâna lui, care poate încerca să îl sugrume în timpul somnului. Sindromul este cauzat de traumatisme la nivelul creierului de genul: accident vascular cerebral, anevrism sau leziuni ale cutiei craniene. Deşi simptomele pot fi tratate, boala în sine, nu poate fi vindecată.

Sursa articol : http://www.2012en.ro/2013/05/ciudate-boli-mintale/ | Magazin Cultural Ştiinţific

Tu câte camere ai în castelul tău?

Tu câte camere ai în castelul tău?

Imaginati-va ca sunteti un castel minunat, cu coridoare lungi si mii de camere. Fiecare camera din castel este perfecta si are un dar special. Fiecare camera reprezinta un aspect diferit al vostru si este o parte integranta a intregului castel perfect.

Cand ati fost copii, ati explorat fiecare centimetru din castelul vostru, fara rusine si fara a judeca. Fara frica, ati scotocit in fiecare camera, cautand pietrele pretioase si misterul ei.

Ati acceptat cu dragoste fiecare camera, fie ea o incapere oarecare, dormitor, baie sau pivnita. Absolut fiecare incapere era un unicat. Castelul vostru era plin de lumina, dragoste si minune.

Apoi, intr-o zi cineva a venit la castel si v-a spus ca una dintre camere era imperfecta, ca, fara indoiala, ea nu apartinea castelului vostru. V-a sugerat ca, daca doreati sa aveti un castel perfect, trebuia sa incuiati usa de la acea camera. Intrucat doreati dragoste si acceptare, v-ati grabit sa o incuiati.

O data cu trecerea timpului, au venit din ce in ce mai multi oameni la castelul vostru. Cu totii si-au spus parerile despre camere, despre care le placeau si care nu le placeau. Incetul cu incetul ati inchis usa dupa usa. Minunatele voastre incaperi au fost inchise, li s-a luat lumina, au fost lasate in intuneric.

De atunci incoace, din diferite motive, ati inchis din ce in ce mai multe usi. Ati inchis usi, deoarece va era teama, sau deoarece credeati ca acele camere rau prea indraznete. Ati inchis usi la camerele care erau prea conservatoare. Ati inchis usi, deoarece alte castele pe care le-ati vazut nu aveau o camera ca a voastra. Ati inchis usi, deoarece conducatorii vostri religiosi v-au spus sa stati departe de anumite incaperi. Ati inchis orice usa care nu se potrivea standardelor societatii sau propriului vostru ideal.

S-a dus vremea cand castelul vostru parea nesfarsit si viitorul parea extraordinar si luminos. Nu va mai ganditi la fiecare incapere cu aceeasi dragoste si admiratie. Acum, doriti sa dispara camerele de care erati odata mandri. Incercati sa gasiti o modalitate de a scapa de aceste incaperi, dar ele fac parte din structura castelului.

Dupa ce ati inchis usa la oricare incapere care nu va placea, o data cu trecerea timpului, ati uitat complet ca ea exista. La inceput, nu v-ati dat seama ce faceti. Devenise un obicei. Pe masura ce fiecare persoana din viata voastra exprima mesaje diferite despre cum ar trebui sa arate un castel magnific, v-a fost mult mai usor sa-i ascultati pe ei, decat sa aveti incredere in vocea voastra interioara-cea care iubea intregul castel. Faptul ca ati inchis acele camere v-a facut sa va simtiti cu adevarat in siguranta.

In curand, v-ati trezit ca locuiti doar in cateva incaperi mici. Ati invatat cum sa va incuiati viata si sa va simtiti bine facand acest lucru. Multi dintre noi am incuiat atat de multe camere, incat am uitat ca am fost odata un castel. Am inceput sa credem ca nu suntem decat o casuta mica cu doua camere, care are nevoie de reparatii.

Acum, imaginati-va castelul ca un loc care gazduieste tot ceea ce sunteti-binele si raul- si ca fiecare aspect care exista pe planeta, exista inauntrul vostru. Una din camere este dragoste, alta curaj, una este siguranta si alta este gratie.

Numarul camerelor este fara sfarsit. Creativitate, feminitate, cinste, integritate, sanatate, agresivitate, sex, putere, timiditate, ura, lacomie, frigiditate, lene, aroganta, boala si rautate sunt incaperi din castelul vostru. Fiecare incapere este o parte esentiala a structurii si fiecare camera are un opus undeva, in castelul vostru.

Din fericire, nu suntem niciodata multumiti cu a fi mai putin decat ceea ce suntem capabili sa fim. Nemultumirea noastra in ceea ce ne priveste este un motiv pentru a cauta camerele pierdute ale castelului nostru. Putem gasi cheia spre unicitatea noastra, numai atunci cand deschidem toate incaperile din castel.

Fragment din “Partea intunecata a cautatorilor de lumina”, Debbie Ford, Editura For You

Efectele gandurilor asupra noastra

" Cartea Proverbelor (23:7) afirma raspicat: "Omul devine ceea ce gandeste in inima sa". Acest aforism se aplica tuturor conditiilor si circumstantelor in care traieste omul. Noi devenim literalmente ceea ce gandim, caracterul nostru nefiind altceva decat suma totala a gandurilor noastre.

   Asa cum o planta se naste din samanta, neputand exista in afara acesteia, fiecare act al nostru deriva din semintele ascunse ale gandurilor noastre si nu ar fi putut deveni niciodata manifest daca acestea nu ar fi existat. Acest lucru este valabil inclusiv pentru actele asa-zis "spontane" sau "nepremeditate", si cu atat mai mult pentru cele comise in mod deliberat.

   Actiunea este consecinta gandirii, iar bucuria si suferinta sunt fructele acesteia. Astfel, noi culegem ce am semanat, iar fructele pe care le culegem pot fi dulci sau amare.

   Noi suntem ceea ce credem (in plan mental) ca suntem. Daca in mintea noastra exista ganduri impure, noi avem de suferit. Daca gandurile noastre sunt pure, ele conduc inevitabil la bucurie.

   Cresterea umana este un fenomen natural, si nu o creatie artificiala. Legea cauzei si efectului este absoluta si opereaza in egala masura in lumea invizibila a gandurilor si in cea vizibila a obiectelor materiale. Un caracter nobil si placut lui Dumnezeu nu se naste intamplator si nu este consecinta norocului chior, ci rezultatul natural al unui efort continuu si al unei gandiri corecte. Cu alte cuvinte, el este efectul cultivarii pe termen lung a gandurilor curate. Pe de alta parte, un caracter animalic si lipsit de noblete este consecinta cultivarii continue a unor ganduri cu aceeasi natura.

   ... Corpul nu este decat slujitorul mintii. El asculta de aceasta din urma, indiferent daca gandurile ei sunt alese deliberat sau exprimate automat. Cand gandurile mintii sunt dezgustatoare, corpul se afunda rapid in degradare si boala. in schimb, cand gandurile mintii sunt frumoase si nobile, el isi pune haina tineretii si a frumusetii.

   La fel ca si circumstantele exterioare, sanatatea si boala depind intru totul de gandurile omului.Gandurile bolnave se manifesta printr-un corp bolnav. Se stie ca teama poate ucide omul la fel de eficient ca un glont. Intr-adevar, gandurile ucid mii de oameni cu aceeasi certitudine, desi uneori mai putin rapid. Oamenii care se tem de boala sunt cei mai predispusi catre aceasta. Fricile demoralizeaza in scurt timp intregul corp si il fac vulnerabil in fata bolii. Gandurile impure, chiar daca nu sunt de natura fizica, sfarsesc inevitabil prin a zdruncina sistemul nervos.

   Gandurile puternice, pure si fericite genereaza un corp viguros si plin de gratie. Corpul este un instrument delicat si plastic, care reactioneaza cu putere in fata gandurilor ce il impregneaza. De aceea, obisnuintele mentale produc inevitabil efecte pozitive sau negative asupra sa.

   Sangele celor care nutresc ganduri impure devine la randul lui otravit. in schimb, o inima curata genereaza o viata si un corp similare. Invers, o minte murdara murdareste in egala masura viata si corpul, pe care le corupe. Gandirea este un izvor al actiunii, vietii si manifestarii. Daca ea este pura, totul devine pur in viata omului.

   Simpla schimbare a dietei alimentare nu este suficienta pentru a ne vindeca. Ea trebuie insotita si de purificarea gandurilor. ... "

Fragmente din catrea "Omul devine ceea ce gandeste" de James Allen

Psihiatru sau psiholog?

Psihiatru sau psiholog ? Cand este cazul sa consultam  un specialist ?

 

Suntem obisnuiti sa facem fata provocarilor de zi cu zi, insa ritmul alert al vietii ne impiedica sa raspundem mereu la fel de bine in fata situatiilor dificile. Serviciul este solicitant, viata de familie scartaie, copiii ne dau batai de cap, parintii nu ne inteleg. Fara sa ne dam seama, problemele ne coplesesc, iar atunci, unii dintre noi cauta ajutor. Unde mergem? Alegem sa ne destainuim in fata unui prieten sau in fata unei rude? Cand decidem ca este cazul sa consultam psihologul? Sau chiar mai mult decat atat – psihiatrul?

Daca avem o mana rupta sau o raceala puternica, problema e evidenta, se vede cu ochiul liber, asa ca mergem la doctor. Atat copiii, cat si adultii, se pot confrunta insa cu probleme mai putin vizibile, astfel incat, atunci cand apar simptome ce nu pot fi puse pe seama oboselii, stresului, varstei sau pe seama unei boli somatice., ar trebui sa ne ingrijoram si sa cautam ajutor specializat. Cel mai important este sa recunoastem cateva simptome si sa cautam tratament, inainte ca alte consecinte neplacute sa isi faca aparitia.

Simptomele pot fi:

·         legate de functionarea psihica – insomnie, iritabilitate crescuta permanenta, frica fara motiv, evitare sistematica a unor situatii de viata firesti (comportament fobic), tristete profunda care nu trece dupa cateva zile, oboseala permanenta, dezorganizare, tulburari de memorie si concentrare, toleranta scazuta la frustrare cu stari de furie si agresivitate de necontrolat, schimbarea perceptiei asupra celorlalti;

·         legate de relatii familiale si/sau profesionale – suspiciune permanenta, ostilitate, nevoie crescuta de izolare, vinovatie nejustificata, scaderea încrederii în sine, asteptari negative;

·         legate de comportament – tulburari ale comportamentului alimentar, sexual, dependenta de alcool si alte substante, inactivitate sau hiperactivitate;

·         legate de corp – somatizari diverse, ingrijorari permanente privind starea de sanatate.

Psihiatru sau psiholog?

De obicei consultarea unui “psi” e dificila din cauza prejudecatilor. “Doar nu sunt nebun”, “Daca afla colegii?”, “Ma fac de ras”, “Oricum bolile astea nu se vindeca”,“Asta se rezolva cu vointa, nu cu tratament”…

Decizia de a cauta ajutor de specialitate nu este usor de luat, de cele mai multe ori. Este dificil sa recunoastem ca avem o problema si, cu atat mai mult, sa vorbim despre ea si sa recunoastem ca nu ii putem face fata singuri  Multi se tem de perspectiva de a vorbi cu un strain despre problemele personale. Discutiile cu prietenii pot fi de mare ajutor, insa pentru ei poate fi dificil uneori sa isi pastreze obiectivitatea si sa fie sinceri, din cauza rolului pe care il joaca deja in viata noastra. Este motivul pentru care medicul specialist are un rol esential in abordarea problemelor de acest gen.

Intervine apoi dilema: psihiatru sau psiholog? Care din cei doi specialisti ne poate ajuta cel mai bine in situatia cu care ne confruntam. Psihiatrul este persoana care a absolvit Facultatea de Medicina si s-a specializat in psihiatrie. Rolul sau este acela al unui medic si, la fel ca un medic, investigheaza in amanunt simptomele pacientului. El poate prescrie tratament medicamentos pentru ameliorarea starii acestuia.

Psihologul, pe de alta parte, este absolvent al Facultatii de Psihologie si nu poate prescrie medicatie. Acesta poate fi specializat in diferite directii: consiliere psihologica, psihoterapie, psihologie clinica, psihologie educationala, psihologie organizationala, psihologia transporturilor etc. In timp ce psihiatrul actioneaza asupra simptomelor, psihologul se ocupa de cauzele care au dus la declansarea acestora. Psihologul il va ajuta pe pacient sa constientizeze ce se intampla in mintea lui (la nivel constient, cat si la nivel inconstient), astfel incat interventia terapeutica sa dea roade.

Indiferent care este specialistul “psi” pe care alegeti sa il consultati, este important sa stiti ca cele doua formari, psihiatrie si psihologie, sunt complementare si nu adverse. Un psihiatru competent asculta suferinta pacientului din perspectiva medicala si motivatia psihologica, iar un psiholog competent intelege situatia in care abordarea strict psihologica nu este eficienta si este nevoie de o sustinere medicamentoasa.

Sursa: MedLife.ro